In fiecare an exista, aproape 170 de persoane care dezvolta cancer anal. Functia anusului consta in evacuarea scaunelor acumulate in rect. In canalul anal, mucoasa intestinala se contopeste cu pielea normala. Prin urmare, cancerul anal se poate forma din diferite tipuri de celule. Aproape doua treimi din toate cancerele anale se formeaza din celulele normale ale pielii.
Durerea in zona anusului si in timpul defecarii poate fi primul semn ale cancerului anal. Acesta este motivul pentru care este mai bine sa se solicite sfatul medicului atunci cand apar simptome precum sangele in scaun, dureri in miscarile intestinale, constipatie cronica, prurit in zona anala sau anomalii in timpul defecarii. In cele mai multe cazuri, astfel de dureri au, din fericire, o cauza inofensiva, cum ar fi hemoroizii.
Factorii de risc
Virusul papiloma uman (HPV) Infectiile cauzate de anumite tipuri de papilomavirus uman (HPV), care genereaza negi anali, pot creste riscul de cancer anal. HPV este transmis in timpul actului sexual. La majoritatea oamenilor, virusul nu prezinta simptome. De asemenea, cancerul anal mai poate fi cauzat uneori de tulpinile HPV16 si HPV18.
Relatii sexuale – relatiile intime neprotejate cu mai multi parteneri sexuali cresc riscul cancerului anal, inclusiv relatiile sexuale anale. De asemenea, herpesul genital mai poate creste acest risc. Istoricul de cancer cervical, vaginal sau vulvar – adesea, un istoric de cancer de col uterin, vulvar sau vaginal, este asociat cu un risc mai mare de a dezvolta celule anormale in anus sau cancer anal.
De asemenea, riscul este mai mare la femeile cu antecedente de celule anormale in cervix, vulva sau vagin. Varsta – riscul de aparitie a cancerului anal poate creste odata cu inaintarea in varsta.
Diagnosticul si tratamentul
Pentru a face diagnosticul, medicul palpeaza mai intai anusul cu degetul. Apoi, examinarea continua folosind un endoscop si luand o proba de tesut.
Exista mai multe posibilitati pentru tratarea cancerului anal. In unele cazuri, indepartarea chirurgicala a tumorii este suficienta. Dar astazi, majoritatea pacientilor sunt tratati cu o combinatie de radioterapie si chimioterapie. Pentru aproximativ 70% dintre pacienti, aceasta „radiochimioterapie” este atat de eficienta incat nu este necesara interventia chirurgicala.
