Ce pot face parintii cand isi pierd cumpatul in fata copiilor?

Indiferent de ce face copilul, pierderea cumpatului parintelui, nu ajuta la nimic, ci dimpotriva, poate complica lucrurile. De obicei, parintii se supara atunci cand copiii nu fac ceea ce trebuie, cand nu asculta sau cand nu respecta anumite reguli impuse.

educatie copii

Adultii se confrunta mereu cu presiuni nesfarsite cauzate de intalniri nesfarsite, lucruri pe care le uita pana in ultima clipa, ingrijorari legate de sanatate, probleme financiare si lista poate continua. In mijlocul acestui stres se afla copilul, care nu se opreste din privitul la televizor in loc sa-si faca temele, care nu se atinge de mancare sau care isi tachineaza fratele mai mic. Indiferent de ce face copilul, pierderea cumpatului parintelui, nu ajuta la nimic, ci dimpotriva, poate complica lucrurile.

De obicei, parintii se supara atunci cand copiii nu fac ceea ce trebuie, cand nu asculta sau cand nu respecta anumite reguli impuse. Multi se ingrijoreaza si cred ca nu sunt parintii potriviti, ca nu stiu cum sa se faca auziti si ascultati, pentru ca nu pot controla totul asa cum si-ar dori. Acestea sunt momentele in care anxietatea creste si poate atinge niste cote uimitoare. Ideea este ca cel mic isi face treaba de copil si actioneaza ca un copil, iar slujba parintelui este aceea de a ramane calm pentru a-l putea ghida cu blandete.

Cel mai important lucru pe care parintii trebuie sa si-l aminteasca, este sa nu actioneze atunci cand sunt suparati.

Evident, nevoia de a actiona atunci este mare, insa actiunea respectiva nu reprezinta o lectie. Atunci vorbeste si actioneaza furia si nu dragostea asa cum ar trebuie. Ideal ar fi sa evitati interactiunea cu copilul in acele momente pentru a va putea linisti si sa reluati explicatiile atunci cand momentul maxim al tensiunii s-a diminuat. Altfel, puteti provoca daune emotionale mari, puteti genera regrete de ambele parti, situatii care nu sunt deloc utile pe plan fizic si emitional.

Cateva sfaturi in vederea controlului pornirilor furioase si anxioase cauzate de neascultarea copiilor ar fi: oprirea si respiratia profunda, urmata de recunoasterea factorilor declansatori. In acele momente ar fi ideal sa gasiti o cale prin care sa va inveseliti, o cale ce va elibereaza de tensiune si schimba starea de spirit. Chiar fortandu-va sa zambiti, sistemul nervos va primi mesajul ca nu exista nicio urgenta si va incepe sa se calmeze.

Transformati ”trebuie” in ”vreau”! Definiti prioritatile! ”Trebuie sa curat aceasta mizerie” se poate transforma in ”vreau sa-l invat pe copil sa-si adune jucariile in cutii”. Chiar si o simpla afirmatie de acest gen va poate schimba atitudinea.

Copiii invata ceea ce traiesc si daca traiesc in preajma unor parinti care isi pierd cumpatul, vor face si ei la fel. Cu siguranta, nu va doriti acest lucru, deci actionati in consecinta!