Expunerea cronică la arsen, chiar și în doze mici, poate provoca tulburări severe ale organelor interne, leziuni cutanate și un risc crescut de cancer.

• Surse de expunere la arsen

Cea mai comună cale de contaminare este consumul de apă potabilă care conține arsen anorganic. În multe regiuni ale lumii, inclusiv unele zone din România, fântânile forate pot conține niveluri ridicate de arsen, provenit din structurile geologice locale.
Alte surse includ solurile contaminate, alimentele cultivate în zone poluate, produsele de origine animală provenite din ferme expuse și, în unele cazuri, praful industrial.

Arsenul se mai poate regăsi și în pesticide, substanțe de conservare a lemnului sau în unele medicamente veterinare vechi. De asemenea, lucrătorii din industria metalurgică, minieră sau de topire a minereurilor pot fi expuși la vapori sau praf care conțin arsen.

• Cum acționează arsenul în organism

Arsenul există sub două forme principale: organică și anorganică. Forma anorganică este cea mai periculoasă, deoarece interferează cu procesele metabolice esențiale ale organismului.

Odată ingerat, arsenul este absorbit rapid în sânge și se distribuie în țesuturi, afectând în special ficatul, rinichii, pielea și sistemul nervos. În timp, organismul nu reușește să elimine complet arsenul, ceea ce duce la acumularea lui și la apariția efectelor toxice cronice.

• Efectele asupra sănătății

Intoxicația acută cu arsen poate provoca greață, vărsături, dureri abdominale, diaree severă, amețeli și, în cazuri extreme, insuficiență multiplă de organe. Expunerea pe termen lung este însă cea mai periculoasă – arsenul acționează lent, dar sigur, deteriorând organele interne.
Pe termen lung, expunerea constantă la arsen este asociată cu cancer de piele, plămâni, vezică urinară, ficat și rinichi.

efecte includ modificări ale pigmentației pielii (pete închise sau deschise la culoare), leziuni ale unghiilor și căderea părului. De asemenea, arsenul afectează sistemul cardiovascular, ducând la hipertensiune și ateroscleroză, și poate provoca tulburări cognitive, depresie și oboseală cronică.

• Cum poate fi redus riscul de expunere

Primul pas pentru reducerea riscului este testarea apei potabile, mai ales în zonele rurale unde se utilizează fântâni. În cazul detectării unor niveluri ridicate de arsen, se recomandă folosirea unor sisteme de filtrare specializate, precum cele cu osmoză inversă.

De asemenea, este importantă diversificarea alimentației și evitarea consumului excesiv de orez, care poate acumula arsen din solurile poluate.

În mediul industrial, lucrătorii trebuie să poarte echipamente de protecție și să respecte regulile de igienă la locul de muncă. Un aport adecvat de seleniu, zinc și vitamine antioxidante (A, C și E) poate ajuta organismul să reducă efectele nocive ale arsenului.

• Un pericol tăcut din natură

Arsenul este dovada clară că un element natural poate deveni un pericol major atunci când se acumulează necontrolat în mediu. Deși invizibil și fără miros, acest metal toxic are efecte devastatoare asupra sănătății umane, mai ales atunci când expunerea este constantă și neobservată.

Prin monitorizarea surselor de apă, printr-o alimentație echilibrată și prin măsuri stricte de control în industrie, riscurile pot fi diminuate considerabil. Arsenul rămâne un inamic tăcut al sănătății, însă informarea corectă și prevenția sunt cele mai eficiente metode de protecție.

The post Arsenul – un metal toxic care amenință sănătatea organismului uman first appeared on Analitica.ro.