Unul dintre cele mai reprezentative romane ale secolului XX, ” To Kill a Mockingbird ”, este o capodoperă și o frescă a societății americane, autoarea Harper Lee dovedind o capacitatea de intuiție și un geniu uman rar întâlnite la un scriitor tânăr.
Romanul ilustrează punctul de vedere al unei fetițe albe din sudul anilor ’30, Scout Finch. Ea trăiește împreună cu fratele ei, Jem, și tatăl lor solitar, Atticus, în plictisitorul orășel Maycomb. În această lucrare, identificăm trei ani importanți în viața lui Scout; percepem inocența copilăriei transformându-se în perioada de adult corupt.
Lee explorează teme semnificative precum coexistența răului și a binelui, importanța educației morale, existența inegalității sociale, și cum pot aparențele să fie înșelătoare. Lee prezintă aceste teme într-un singur caz de curte: o femeie tânără, Mayella Ewell, îl acuză pe un bărbat negru, Tom Robinson, de viol. Acesta reprezintă momentul în care romanul devine intens. Atticus este chemat să-l apere pe acuzat, Tom Robinson, iar mai târziu, Scout, Jem și prietenul lor, Dill, se găsesc prinși într-o mare încurcătură pe care nu o mai pot controla.
Modalități de A Scrie un Roman
Modul în care Harper Lee a prezentat procesul de judecată este, într-adevăr, magistral. Lee nu a omis niciun detaliu care s-a petrecut între Mayella Ewell și Tom Robinson. Atticus oferă o confirmare clară că informatorii, Mayella și Bob Ewell mint: dacă este să fie rostit adevărul, Mayella i-a făcut avansuri lui Tom Robinson, a fost prinsă de tatăl ei dar, mai apoi, l-a acuzat pe Tom de asalt sexual pentru a-și acoperi dizgrația și vina. Lee demonstrează lucrul acesta determinându-l pe Atticus să mărturisească că persoana care a abuzat-o pe Mayella a fost o persoana fără mâna stângă din moment ce avea zgârieturi pe latura dreaptă a feței sale. Lucrul amuzant este că Tom Robinson era un bărbat marcat din start, pentru că era schilod.
”To Kill a Mockingbird” este un roman dur de la bun început și până la final. Lăsând la o parte toate evenimentele prezentate în roman, romanul propune și aduce în lumină un principiu care se desfășoară pe tot parcursul romanului. Cel dintâi principiu este ceea ce dă denumirea romanului. Ideea de a ucide o pasăre cântătoare devine un fapt în sine care ilustrează în totalitate răutatea umană; acesta este un fapt care diminuează demnitatea persoanei care o face, deoarece privighetoarea este o pasăre care cântă spre plăcerea omului.
Aceasta este o poveste despre inabilitatea omului de a se adapta mediului și oamenilor, întrucât lucrurile cele mai importante în viață se referă la ceea ce dorim să putem împlini spre a fi fericiți, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp.
